Prietenii îi spun RoÈ™u. Lumea din cartier îl numeÈ™te „copacul dorinÈ›elor“. Există un motiv în spatele acestui nume. Totul a început demult, pe vremea când RoÈ™u nu era decât o sămânță minusculă cu aspiraÈ›ii mari.
Vin la el oameni din tot oraÈ™ul È™i îl împodobesc cu bucăți de hârtie, etichete cu È™iret, fâÈ™ii de pânză È™i fire de lână. Fiecare dintre aceste ofrande reprezintă un vis, o dorință, o năzuință. Agățate, aruncate la întâmplare sau legate cu fundiță, toate sunt speranÈ›e pentru ceva mai bun.
„Scrisă încântător, povestea îÈ™i va lăsa amprenta pe cititorii de orice vârstă.“ The New York Times Book Review